luni, 15 martie 2010

DISCUȚII ÎN TRAMVAI

Pune și tu mâna ...Pe carte! ...Pe un portofel! ... Pe compostor, să-ți perforezi bilet! ...pe geantă să te asiguri! ... Pe ochi, ca să vezi... când urcă controlori... sau ce altceva ai putea să vezi?! ... Scoate markerul! ...fă un tag.. i-ați și fă-ți unul dacă n-ai...

În genere nu merg cu tramvaiul, nu asta m-a inspirat și nici nu țin cont de acest parcurs. E mai simplu spus să-mi imaginez, dacă aș urmări acest cadru. Astfel rămâne dialogul, discuțiile, între noi și societate, așa îmi place cum sună. Când iei parte comună cu societatea în același spațiu urban, ai replică instinctivă la timp... și la tot!

Această ne-civilizație evoluată, dă o animație în plus firii, e plictisitor să mergi pe stradă ca nemții prin Unirii. Ca în Anglia pe stadioane? La noi se sparg semințe și se flutură buzunare goale în loc de fanioane! În spitale te vindeci de boli,numai când intri, iar toți ce te-nconjoară sunt mai amărâți ca tine amărâtul, în viața ta urbană, socială, sau de curând virtuală.

...cobori oricum la prima... pensionarii au gratuit! ... sau altfel de ce ce călătoresc atâți?! ...chiluangii nu mai se plimbă cu tramvaiul... mai nou merg la mall! ...Acum îmi dau seama că am luat tramvaiul greșit... Cobor.. și mă întorc pe jos...

marți, 9 martie 2010

HAVING FUN IS NUMBER 1

Ești plină de viață, iar viața-i o curvă... de porți cizme. Fără fals misogism spun că alta-i ideea...
"Having fun" din viață în viață, speranța provoacă mătreață... De foame, de sete sau frig, tu de ce nu danszezi?
Un lucru-i concret, eu nu sunt corect, cu cine poate să mă asculte. E simplu să ai "power", e ușor să fi "freak", dar să fi ambele?! Imediat îți explic:
-Nu include și somnul
-Nu reciti ce ai scris
-Nu lăsa doar alcoolul să te lase surprins
-Nu lua pastile, căci doar bolnavii o fac
- Nu te uita la oameni, așa cum te-au învățat
-Nu te întoarce de unde te-ai oprit
-Nu te du' mai departe, dacă n-ai obosit
-Nu renunța la tot, renunță la nimic
-Nu crede în rău, dar nici în foarte bine
-Sparge oglinda să te vezi mai bine, aduce ghinion, lasă-mă pe mine
-Nu lucra pentru glorie, dar nici pentru bani
- Nu fi poet, dar nici un rimar
-Nu lua decizile vieții în față la altar
-Nu-ți pierde vremea cu mine, căci ea te pierde pe tine
-Nu socoti ceasul, când ora se schimbă
-Nu semăna ură, că-ți iasă pe limbă
... Fă cum crezi... fă-le pe toate... cele nespuse cu cele enumerate... Căci în cele din urmă faci ceea ce trebuie... Nu ceea ce vrei...

marți, 2 martie 2010

FEAR HUNTER & LOATHING THOMPSON


Recent, mai precis pe 20 februarie s-au împlinit 5 ani de la moartea lui Hunter S. Thompson sau mai bine spus s-au împlinit 5 ani decând acesta și-a tras un glonț în cap.
Un jurnalist revoluționar, neconvențional, autorul romanului "Fear and loathing in Las Vegas", Hunter S. Thompson este inventatorul jurnalismului "Gonzo". Acest stil de jurnalism este unul deliberat, scris într-o maniera subiectivă, are tendința de a amesteca elemente de ficțiune cu acțiunea reală a întâmplării pentru a antrena cititorul în "tripul" povestirii. Jurnalismul de tip Gonzo tinde să favorizeze stilul în defavoarea acurateţei. Utilizarea cotaţiilor, a sarcasmului, umorului şi exagerării este comună. Modalitatea jurnalismului de acest tip sugerează că se poate comunica în mass-media fără a se căuta cu orice preţ obiectivitatea şi că articolul în sine scris astfel poate fi echivalent cu un articol de fond.
La finalul carierei s-a întors în jurnalismul sportiv, unde ținea o cronică pentru Sports Ilustrated. Hunter S. Thompson a decis să-și pună capăt zilelor la vârsta de 67 de ani, din motive politice. Acesta nu era deloc deacord cu alegerea pentru a-2-a oara ca președinte al statelor unite pe Bush. După ce se știa că este un democrat convins care a susținut campaniile electorale a contracandidatului lui Nixon în anii '70.
Un idealist în căutarea somnului pentru a-și trăi visul... american sau pur și simplu natural, instinctiv sau spiritual. Poate pentru unii un laș sau pentru alții un simbol moștenit al generației hipi, cu obiceiurile de atunci, cu muzica din acea vreme, cu puterea peiotelui ce-i stă piatră funerară, spun că Hunter S. Thompson rămâne, în viziunea mea, un "golan reușit".