MOSAICO PLAGIO

În fiecare bărbat există un Ahile, iar cel din mine… într-un război ce nu era pe măsura mea, dar pe care aveam să-l pierd, am observat cum frumusețea își capătă toată strălucirea de la adevăr. Pentensileea, regina amazoanelor, omorâtă de Ahile mă îndeamnă să presupun că s-ar putea să nu cred în mine, doar în ceea ce fac. Numai după ce ai suferit pentru toate lucrurile ai dreptul să-ţi baţi joc de ele. Am învățat totuşi de la Homer că suntem doi oameni care nu pot trăi nici separat, nici împreună, astfel mai naște frica câte-un pui, se-ngroașă bezna în cuvinte și totuși lumea merge înainte…

SCOPOT OBLU

Doi sunt suflet, unu știe alți o mie, altu știe bucurie. Două minute într-o parafrazare a tot ce poate însemna unitate în cele trei minute. Valențele viitoarelor vorbesc despre un viu, două minute, sau cum s-ar măsura diferența între dragoste și amintire cînd nu ști ce simți acum. Astăzi sunt doi care-și doresc să fie, apoi să scrie, ca mai apoi să rămână firimiturile a ceea ce s-a macerat în urma acelor necesități.

S-au vorbit Lumi și Universuri trecând din rime-n versuri, acel spațiu-convenție a niște limite proiectate dintr-o falsă modestie. Puteam în schimb să scoatem liste, arii, ceclisturi, sinopsis pentru suburbie. Acel loc periferic, vecin cu granițele exprimărilor contextuale într-un moment ce oricând mâine poate fi contrazis. E vorba despre sentimente netrăite și de schimbări abrupte, decizia animală ce reproduce vise rupte.

Țelul credințelor ușor de atins pe un drum anevoios de parcurs din cauza relativității unui comun este un pas înainte sau înapoi, însă are o direcție. Acum e timpul….ca să se subțieze glasul. Un fascicul de lumină e normal să se deplaseze conform direcției și să perceapă întocmai unei drepte, atât cât ești acum ești singurul ce ești…acum. În acel loc mă refer în care te regăsești ca prezență și apoi treci din nou la starea predominantă ce s-a format pe un șablon al bănuielilor lipsite de argumente.

Eviscerezi în crezul tău de parcă ar fi făcut din nelimitinium, ajungi să crezi că și tu lucrezi în Centrala Care Transformă Oamenii-n Popcorn, când de fapt singurul tău merit este că ai fost printre primii care a auzit cum pocnesc…ca floricelele. O primăvară nelimitată sezonal ce sădește o floare, dintr-un buchet ce se va stinge într-o vază. Că-ți pasă, tu-singurul care mai poți da viață.

TRIPLU' SEC

Străduindu-mă alerg ca un trecător al amintirilor, ce deodată se oprește brusc! Le citesc din priviri, le miros ca și atunci când s-au întâmplat, apoi le depăn ca pe niște rânduri de bere.

Uneori mai caut să mă definesc în ceea ce consider eu că e, ce ne înconjuară. Constat nimic! Mai bine rămâneau cum le văzusem prima oară.

Obosit, mă relaxez! M-am liniștit atunci când am realizat că timpul este un repaus.

Niciodată nu am știut dacă frământările mă alintă, sau dorințele mă căiesc. Însă am sperat că se îndeplinesc și trec.

Roadele veseliei mele nu se mai coc la soare, precum nici ogoarele bucuriei nu mi le mai ară tractoare. Doar sudoarea țăranului din mine le mai poate trudi.

În ciuda perseverenței închei cu un calm bong, apoi uit tot, până când iar mă voi strădiui să alerg unde o să văd.

CONȘTIINȚA LAȘITĂȚII NAȘTE MONȘTRII

Astănoapte am avut un coșmar. Era un vis, am visat bănci în flăcări, oameni grăbiți, alții disperați ce numărau bani, care nu mai existau. Am văzut cum un om cu simțul proprietății a picat fix în fața mea, lat! S-a îmrpăștiat peste toate datoriile și ipotecile oamenilor furioși, care îl călcau în picioare odată cu ele. La fel ca și în al-2-lea război mondial, atunci când soldații călcau pe cadavre. M-am întrebat dacă a început al-3-lea, și așa se manifestă, cad toate guvernele. Când m-am trezit mi-am dat seama că de fapt ar însemna primul atunci.

Coșmarul a continuat. Oare cât va mai continua? Un golănaș în tricou marinăresc încerca să vândă o flotă. M-a amuzat! săracul nu știa că nu mai sunt bani de beat ce era. Se sprijinea de altul, am trecut și am auzit în urma mea: BOC! ăn vis m-am găndit: Maaamă au picat și ăștia!

Am alergat mai departe, și parcă alergam în reluare, defapt la televizor se difuza în "gura presei" o emisiune, cu Badea în reluare.

Apoi am ajuns la stadion la Poli, în tribune erau toți jucătorii, mâncau semințe în rest totul era gol. Pe teren erau 11 blaturi ce-și împrățeau autografe între ele. Nu am mai stat căci nu mi-a plăcut.

Când am plecat de la stadion m-am întâlnit cu niște țigani placați cu aur. le-am cerut o țigară și mi-au spus că n-au. D-abia dupaia mi-am dat seama că erau înțepeniți.

Când am ajuns în micul Severin, mi s-a cerut pașaportul care nu-l aveam, nu puteam să intru. Mi s-a oferit o Sharoma mică sau mare, cu maioneză sau fără. Le-am spus politicos că nu mânc de post, dar le-am cerut și lor o țigară.

-Ete fă te-întinzeși...

ADUN STICLE GOALE!

...Benzina am să o fur din rezervoare... Timișoara trebuie să-și asume responsabilitatea unei noi revoluții, care să rămână a noastră și să nu ne-o mai fure nimeni.

Bătrânii se bat cu jandarmii, iar noi stăm ca pensionarii. Profesorii fac mitinguri, iar noi ne uităm gură cască ca analfabeții. Acești oameni nu cer pensii sau salarii de lux, își cer dreptul la o pâine întreagă. Guvernul le înfulecă jumate, ei mai rămân cu un colț uscat ce o să-l roadă ca și câinii. Când eram copii am învățat că dacă nu vrem să mergem la școală să o ungem cu slănină că or să vină câinii și or să o mânânce. Iată că cei care ne-au învățat acest lucru, bunicii noștrii, profesori, sau rude s-au transformat în acei câini. Dacă din respect pentru ei și pentru educația noastră nu am făcut acest lucru la acea vreme, tot din respect ar trebui să-l facem acum. Să ungem guvernul cu slănină și toți politicienii pentru că ne-au înfometat ca și pe câini.

În primul rând ca acest lucru să se întâmple, ar trebui să fim în primul rând! Alături de ei, cu dreptatea în pumni, cu demnitatea în piept și curajul pe buze. Îmi susțin bunicii, nu mai suport miticii, nici pe toți cei indiferenți și cei ce cred că se poate și mai rău. Precum în orice rău este un bine și cum cu o floare nu se face primăvară, adun sticle goale, cu Cocktail-uri Molotov eliberăm o țară!

Paște fericit! & Titlurile zilei în această Vineri Mare, cât o zi de post

Târgoviște: Tânără bătută cu bestialitate de fostul prieten, Iubitul Elenei Băsescu, numit secretar economic la Ambasada din Paris, Cola poate afecta calitatea spermei-studiu. Scrisori ale lui Napoleon și partituri ale lui Mozart, într-un nou muzeu parizian. Senatorul Cătălin Voicu rămâne în arest, Udrea petrece sărbătorile de paște la Sinaia. Președintele Băsescu se află la Sinaia. A apărut păpușa Barbie cu penis! Paștele vin și după gratii, Revine în forță! Nadine va deveni mămică peste 3 luni. Volkswagen este mașina anului 2010 în lume, Comisarul Florea de la Antidrog, deferit justiției pentru sprijinirea traficanților de droguri. Adio bonusuri și prime de sărbători!

sursa: faxmedia..etc.

DISCUȚII ÎN TRAMVAI

Pune și tu mâna ...Pe carte! ...Pe un portofel! ... Pe compostor, să-ți perforezi bilet! ...pe geantă să te asiguri! ... Pe ochi, ca să vezi... când urcă controlori... sau ce altceva ai putea să vezi?! ... Scoate markerul! ...fă un tag.. i-ați și fă-ți unul dacă n-ai...

În genere nu merg cu tramvaiul, nu asta m-a inspirat și nici nu țin cont de acest parcurs. E mai simplu spus să-mi imaginez, dacă aș urmări acest cadru. Astfel rămâne dialogul, discuțiile, între noi și societate, așa îmi place cum sună. Când iei parte comună cu societatea în același spațiu urban, ai replică instinctivă la timp... și la tot!

Această ne-civilizație evoluată, dă o animație în plus firii, e plictisitor să mergi pe stradă ca nemții prin Unirii. Ca în Anglia pe stadioane? La noi se sparg semințe și se flutură buzunare goale în loc de fanioane! În spitale te vindeci de boli,numai când intri, iar toți ce te-nconjoară sunt mai amărâți ca tine amărâtul, în viața ta urbană, socială, sau de curând virtuală.

...cobori oricum la prima... pensionarii au gratuit! ... sau altfel de ce ce călătoresc atâți?! ...chiluangii nu mai se plimbă cu tramvaiul... mai nou merg la mall! ...Acum îmi dau seama că am luat tramvaiul greșit... Cobor.. și mă întorc pe jos...